Pensiunea Cristal, Nr. 162, Sucevița / 0745.929.212

Sucevita

Monografie Sucevița

   Comuna Suceviţa este aşezată într-o zonă frumoasa, la confluenţa Obcinei Mari cu Depresiunea Rădăuţilor, străjuită de piscurile Furcoiului, Poiana Tărşcior, Poiana Ovăzului şi Palma.
 Comuna Suceviţa este acoperită în principiu de conifere, iar aerul curat al acestei regiuni a atras şi continuă să atragă numeroşi turişti.
   Bazele moderne de agrement şi cazare din Sucevita care s-au ridicat în localitate o fac tot mai atractivă şi mai interesantă. Dorinţa autorităţilor de a fi alături prin nou, util şi modern se înscrie în mod firesc în efortul de promovare a zonei. Comuna Suceviţa face parte din aşezările foarte cunoscute ale României, în primul rând datorită Mănăstirii Suceviţa, care a dat de altfel şi numele localităţii.

   Mănăstirea Suceviţa încheie capitolul glorios al artei moldoveneşti din secolele XV- XVI şi, spre deosebire de monumentele care o preced, ea nu mai reprezintă opera unui ctitor, ci a unei familii de boieri care a dat ţării un mitropolit şi doi domnitori: Movileştii.
   Între anii 1582- 1586, când fraţii Movilă ajung sfetnici de încredere ai voievodului Petru Şchiopul, începe să se înalţe un ansamblu monahal de mari proporţii. Ieremia Movilă, fost vornic în divanul lui Petru Şchiopul şi domn al Moldovei din 1595 până la moartea sa în 1606, este considerat drept principalul ctitor al incintei de piatră al mănăstirii.
    Sucevita Zona de Agrement.
Incinta Mănăstirii Suceviţa este aproape pătrată, cu laturile de 100x104m. Zidurile groase de cca 3m sunt construite din piatră brută cu mortar şi au o înălţime de 6m, iar cele 4 turnuri de colţ şi unul de intrare pe latura de nord sporesc impresia de cetate medievală.

  În turnul clopotniţă se pastrează două clopote comandate de Ieremia Movilă pentru Mănăstirea Suceviţa şi au imprimate prin turnare scena Învierii Domnului care ilustrează hramul Mănăstirii şi stema Moldovei, împreună cu blazonul familiei Movilă: două săbii încrucişate.
   Pictura lui Ion şi Sofronie încântă până în zilele noastre şi invită pe privitori la folositoare reflecţii, deschizându-se ca o uriaşă Biblie ilustrată, care se cere a fi citită filă cu filă.
   Caracterul narativ şi pitoresc se descifrează din întregul univers de imagini pe care îl desfăşoară pictura bisericii Mănăstirii Suceviţa.
  Din aceste trăsături stilistice, frescele Suceviţei poartă marca de necontestat a originalităţii în ansamblul artei moldoveneşti din secolul al XVI-lea.
   O particularitate a picturii de la Suceviţa o reprezintă dominanta sa cromatică: „verdele de la Suceviţa”, care se evidenţiază printr-o multitudine de nuanţe cromatice, armonizându-se cu verdele pădurilor şi al păşunilor care înconjoară Mănăstirea.

Mănăstirea Sucevița

   Situată în satul cu acelaşi nume, pe valea pârâului Suceviţa, la o distanţă de 18 km sud-vest de oraşul Rădăuţi, Mănăstirea Suceviţa a fost zidită în ultimele decenii ale secolului al XVI-lea, cu cheltuiala întregii familii de boieri Movilă, dintre care Ieremia a domnit în scaunul Moldovei între anii 1595-1606.
    În timpul domniei lui Petru Şchiopul (1582- 1591), fraţii Movilă, ajungând sfetnicii voievodului şi având o situaţie economică prosperă, încep construirea unei mănăstiri de amploare.
  După venirea pe tronul Moldovei, în 1595, Ieremia Movilă adaugă bisericii două pridvoraşe, amplasate la intrarea în biserică, pe laturile de nord şi sud. Zidurile şi turnurile conferă mănăstirii înfăţişarea de cetate medievală, de casă domnească, ale cărei ruine se mai văd pe latura de nord a complexului.

   Tot în timpul domniei lui Ieremia se construiesc chilii pentru călugări şi se pictează biserica în interior şi exterior. Biserica cu hramul „Învierea Domnului” este construită în stilul arhitecturii moldoveneşti, stil consolidat în timpul domniei lui Ştefan cel Mare şi Sfânt şi reprezintă o îmbinare armonioasă a elementelor de artă bizantină şi gotică, la care se adaugă elemente de arhitectură aparţinând vechilor biserici din lemn din Moldova.

   Pictura realizată în frescă a fost executată de doi pictori moldoveni, Ioan Zugravul şi fratele său, Sofronie, şi se păstrează în forma sa originală. Programul iconografic al picturii interioare şi exterioare respectă tradiţia constituită în prima jumătate a secolului al XVI-lea – epoca Petru Rareş- , dar introduce şi unele teme noi, cu caracter teologic- dogmatic, cum este scena din conca naosului, reprezentând imnul liturgic „Unul Născut…” şi alte reprezentări ale Sfintei Treimi.

   O trăsătură caracteristică a picturii de la Suceviţa o reprezintă înclinaţia spre naraţiune, configurând cicluri complete din vieţile unor sfinţi, precum: Sf. Pahomie, Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, Sf. Ierarh Nicolae, Sf. Mucenic Gheorghe, Viaţa lui Moise etc, prezentate cu scop educativ. Ştiinţa şi măiestria pictorilor se descifrează cu deosebire în abordarea perspectivelor studiate, a populării fundalurilor cu peisaje sau în arhitecturi specifice spaţiului artistic postbizantin din această zonă a Europei. Tabloul votiv care reprezintă întreaga familie a lui Ieremia Movilă se află în partea stângă a uşii naosului , în partea opusă a uşii aflându-se al doilea tablou votiv, cu Mitropolitul Gheorghe Movilă , iniţiatorul construcţiei bisericii , precum şi cu tatăl fraţilor Movilă, Ioan Movilă, fost logofăt, călugărit la bătrâneţe, cu numele de Ioanichie.

   Pictura interioară a Mănăstirii Suceviţa este cea mai bine păstrată din grupul bisericilor moldoveneşti, singura care îşi păstrează latura de nord, unde este reprezentată scena „Scara virtuţilor”, impresionantă prin amploarea şi contrastul dintre ordinea îngerilor şi haosul iadului. În această scenă este redată lupta dintre Bine şi Rău, încercarea omului de a tinde spre perfecţiune, pentru a-şi redobândi chipul pierdut prin căderea în păcat.

   Faţa sudică este decorată cu „Arborele lui Iesei”, având la bază filosofi antici, „Acatistul Maicii Domnului”, „Rugul în flăcări” şi „Acoperământul Maicii Domnului”.

   Pictura murală de la Suceviţa, considerată de cercetătorul francez de artă Paul Henry drept „testamentul artei moldoveneşti”, încheie epoca de mari creaţii a secolului al XVI-lea, secol ale cărui monumente cu pictura exterioară de la Humor, Moldoviţa, Arbore şi Voroneţ constituie capodopere ale artei universale.

    Mănăstirea Suceviţa posedă o întreagă colecţie de obiecte de certă valoare artistică şi culturală, expuse în actualul muzeu, fosta sală de consiliu a mănăstirii, situată pe latura de est a incintei. Printre exponate se remarcă câteva broderii de valoare excepţională, datând din secolele XV- XVI, din vremea lui Ştefan cel Mare şi Ieremia Movilă, lucrate cu fir de aur, argint, mătase şi perle. Cele mai importante piese sunt portretele lui Ieremia şi Simion Movilă, un epitaf cu perle , tetraevangheliarele ferecate în argint aurit şi un chivot donat de Mitropolitul Gheorghe Movilă.

   În complexul cultural-artistic pe care îl reprezintă Mănăstirea Suceviţa, vizitatorul dornic de a cunoaşte arta medievală a secolelor XV- XVI întîlneşte aici arhitectura religioasă , de apărare şi civilă, monastică, pictură sculptată în lemn şi piatră, broderii, manuscrise miniate şi argintărie.

   Datorită valorii sale complexe şi îndeosebi a rolului educativ religios cultural, faima Mănăstirii Suceviţa a trecut de mult hotarele ţării, această superbă perlă a ortodoxiei româneşti înscriindu-se în rândul operelor culturii universale.